Daca eu scriu ceva si tu nu intelegi sa stii ca nu-i vina mea. Eu doar insir niste randuri si nu le insir decat pentru mine. Poate te intereseaza sa le citesti, dar daca te plictisesc ai sa iesi de pe blog. Si n-ai sa mai citesti.
Dar, oricum eu am sa scriu pentru mine. E destul de important, stii,…sa uiti de controverse si de cenzura si sa continui sa-ti vezi de drumul tau, asa cum vrei tu, fara sa ti se impuna ceva anume. Intelegi ceva din ce scriu acum? Sau macar ceva din ce am scris mai inainte? Nu conteaza. Depinde daca ma intelegi. Caci randurile mele sunt in lumea mea si in lumea mea sunt doar eu si niste pitici pe creier .
Destul de simpatici piticii astia…Ma ajuta cand sunt singur. Sunt un fel de creatie proprie. Mda, si crede-ma nici nu sunt nebun si nici nu am halucinatii cu pitici. Si nici fantezii. Sunt doar o…dorinta hai s-o numesc. Nu prea vreau sa las toata copilaria asta in urma. Adica, bine, sunt absolut constient ca deja nu mai am ce face, dar…macar piticii sa ramana. Ei sunt o ultima umbra a ceea ce a mai ramas din ce-i zicem noi copilarie.
Ce, tu nu ai piticul tau?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu