by Supradoza
Tare docu !
duminică, 18 decembrie 2011
sâmbătă, 17 decembrie 2011
Ganduri si trairi
by Supradoza
Atunci cand m-au ranit , am stiut sa iert atunci cand am vazut ca nu mai am sanse, am stiut sa renunt. Atunci cand am simtit ca nu mai am loc in viata cuiva, am stiut sa plec. Atunci cand am cazut, am asteptat sa se potoleasca furtuna si apoi m-am ridicat. Atunci cand m-a durut, nu mi-a fost frica sa plang si mereu am stiut sa fiu sincer, atat cu mine cat si cu cei din jur.Multi au numit asta sensibilitate si doar foarte putini au inteles ca aceasta e de fapt adevarata putere…..
Atunci cand m-au ranit , am stiut sa iert atunci cand am vazut ca nu mai am sanse, am stiut sa renunt. Atunci cand am simtit ca nu mai am loc in viata cuiva, am stiut sa plec. Atunci cand am cazut, am asteptat sa se potoleasca furtuna si apoi m-am ridicat. Atunci cand m-a durut, nu mi-a fost frica sa plang si mereu am stiut sa fiu sincer, atat cu mine cat si cu cei din jur.Multi au numit asta sensibilitate si doar foarte putini au inteles ca aceasta e de fapt adevarata putere…..
Ce te face ?
Te uiti la ceas, e tarziu!
Ceva nu te lasa sa te lasi ..
Te uiti la ceas, tre’ sa scri,
poate-i devreme, ‘n orice caz...
Te uiti in calendar, clar, negru pe alb:
maine devine azi!
Te uiti in oglinda,
fire de par alb – cu ce-ai ramas? ?
Ceva nu te lasa sa te lasi ..
Te uiti la ceas, tre’ sa scri,
poate-i devreme, ‘n orice caz...
Te uiti in calendar, clar, negru pe alb:
maine devine azi!
Te uiti in oglinda,
fire de par alb – cu ce-ai ramas? ?
sâmbătă, 10 decembrie 2011
Temporary insanity
by Supradoza
Nu fac nimic diferit ca ieri: exist si azi. Respir si azi. Insa astazi am avut curaj sa ma uit prin "curtea mea". Evit cu o precizie fantastica unele aspecte ale vietii mele, pentru ca stiu ca, atunci cand ma voi hotari sa stau fata in fata cu ele, man, this ain't gonna be easy..
Dar cand ma decid si ma apuc sa ridic perdeaua diafana, inainte fac asta: accept ca s-ar putea sa doara sa pot privi drept in ochi adevarul gol golut, si adevarul redus la plasticitate absoluta; si pentru ca tin la mine si ma cunosc, si stiu ca nu reusesc sa accept sa vad lucrurile cu curaj decat daca sunt luat intr-un anumit fel, si cu o anumita delicatete, atunci fac acest lucru in cel mai diplomat mod posibil: dau drumul la un film din cele care mi-au placut mie la viata mea, si usor, usor, cum se scurg secventele si replicile, incep si gandesc.
Orice virtuti ar avea o fire echilibrata, asta e doar o forma placuta de nebunie!
Nu stiu cati dintre noi au curajul sa se arate asa cum sunt, sa se comporte asa cum simt, sa spuna cu gura mare ce gandesc. In mod clar, nu sunt multi din tagma asta. Pentru ca altfel ar sparge tiparul supusului dogmei sociale, si pentru ca ar iesi din randuri, se vor uita urat la ei. Se vor uita ca la niste ciudati si instabili emotionali, fara sa aibe curajul sa recunoasca propria lor instabilitate si vulnerabilitate.
E dureros cred, sa acceptam aceasta limitare de putere, vointa, securitate. In fact, suntem atat de pereni si perisabili, ca uneori ma intreb oare cum reusim sa traim 70 de ani si nu suntem toti institutionalizati?!! Asta pentru ca probabil, societatea in care traim, este oricum un ospiciu in care nebunii circula in libertate??!
Nu stiu de ce ni se intampla aceste lucruri, nu stiu de ce suntem supusi la atatea incercari de toate formele, de ce avem parte de exercitii cardio gratuite ale sufletului, pentru ca, indiferent ca totul pare o cursa si la final ar fi de preferat sa castigi (caci asa ai invatat tu cand erai mic), oare care este sensul?
Am pe langa mine multi oameni care la varsta similara cu a mea, se intreaba care este de fapt sensul vietii? Care este de fapt logica pentru care te nasti? Ce inseamna sa fii implinit ca om? Prin ce anume esti apreciat de tine insuti si apoi de restul? Ce te defineste pe tine? Si sirul intrebarilor poate continua...
Se zice ca daca te casatoresti, faci copii, construiesti o casa si sadesti un pom, poti spune despre tine ca te-ai facut util Universului.
Dar daca inca nu ai facut niciuna dintre toate acestea? Isi scade mai mult valoarea ca om? Esti tratat ca un inadapt?
Poate ca timpul meu cu timpul lor nu este acelasi. Poate ca ritmul meu, cu ritmul lor nu se pupa. Asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai prejos
Nu inseamna ca sunt mai idiot mai sarac in simtire sau intelect.
Nu inseamna ca nu am capacitatea, nu inseamna ca sunt redus ca om. Doar ca timpul meu cu timpul lor nu este acelasi.
Da, imi doresc o normalitate asa cum este ea descrisa ca "sensul vietii" de catre semenii mei. De ce? Pentru ca as vrea sa vad ca zbuciumul meu si eforturile mele de atatia ani nu au fost in zadar. Pana acum, daca ma uit, nu am lasat nimic in urma. Poate ca de aici inainte insa se vor petrece minunile. Si poate ca am avut nevoie de anii astia ca sa pot culmina toata experienta in anii care vor sa vina... Ma simt nebun cu acte in regula uneori, si de o luciditate inspaimantatoare alte ori, de o siguranta de sine fascinant uneori, si atat de puternic senzorial si de necontrolat alte ori...
Fara mine, fara tine, fara ei, lumea in mod clar ar fi mai saraca. Fara nebunia noastra temporara si fara zbuciumul interior afisat fara frica, noi restul nu am reusi sa invatam nimic. Oricum, pana nu suntem aproape de a fi ingropati de vii nu reactionam. Insa se pare ca noi, ca specie, in ultimile decenii incepem sa invatam si din ce experiente traiesc altii. Asta inseamna ca ne-a mai crescut putin coeficientul de inteligenta.
Pana cand am sa vad finalul povestii vietii mele, citesc randurile de mai jos si zambesc..
Nu fac nimic diferit ca ieri: exist si azi. Respir si azi. Insa astazi am avut curaj sa ma uit prin "curtea mea". Evit cu o precizie fantastica unele aspecte ale vietii mele, pentru ca stiu ca, atunci cand ma voi hotari sa stau fata in fata cu ele, man, this ain't gonna be easy..
Dar cand ma decid si ma apuc sa ridic perdeaua diafana, inainte fac asta: accept ca s-ar putea sa doara sa pot privi drept in ochi adevarul gol golut, si adevarul redus la plasticitate absoluta; si pentru ca tin la mine si ma cunosc, si stiu ca nu reusesc sa accept sa vad lucrurile cu curaj decat daca sunt luat intr-un anumit fel, si cu o anumita delicatete, atunci fac acest lucru in cel mai diplomat mod posibil: dau drumul la un film din cele care mi-au placut mie la viata mea, si usor, usor, cum se scurg secventele si replicile, incep si gandesc.
Orice virtuti ar avea o fire echilibrata, asta e doar o forma placuta de nebunie!
Nu stiu cati dintre noi au curajul sa se arate asa cum sunt, sa se comporte asa cum simt, sa spuna cu gura mare ce gandesc. In mod clar, nu sunt multi din tagma asta. Pentru ca altfel ar sparge tiparul supusului dogmei sociale, si pentru ca ar iesi din randuri, se vor uita urat la ei. Se vor uita ca la niste ciudati si instabili emotionali, fara sa aibe curajul sa recunoasca propria lor instabilitate si vulnerabilitate.
E dureros cred, sa acceptam aceasta limitare de putere, vointa, securitate. In fact, suntem atat de pereni si perisabili, ca uneori ma intreb oare cum reusim sa traim 70 de ani si nu suntem toti institutionalizati?!! Asta pentru ca probabil, societatea in care traim, este oricum un ospiciu in care nebunii circula in libertate??!
Nu stiu de ce ni se intampla aceste lucruri, nu stiu de ce suntem supusi la atatea incercari de toate formele, de ce avem parte de exercitii cardio gratuite ale sufletului, pentru ca, indiferent ca totul pare o cursa si la final ar fi de preferat sa castigi (caci asa ai invatat tu cand erai mic), oare care este sensul?
Am pe langa mine multi oameni care la varsta similara cu a mea, se intreaba care este de fapt sensul vietii? Care este de fapt logica pentru care te nasti? Ce inseamna sa fii implinit ca om? Prin ce anume esti apreciat de tine insuti si apoi de restul? Ce te defineste pe tine? Si sirul intrebarilor poate continua...
Se zice ca daca te casatoresti, faci copii, construiesti o casa si sadesti un pom, poti spune despre tine ca te-ai facut util Universului.
Dar daca inca nu ai facut niciuna dintre toate acestea? Isi scade mai mult valoarea ca om? Esti tratat ca un inadapt?
Poate ca timpul meu cu timpul lor nu este acelasi. Poate ca ritmul meu, cu ritmul lor nu se pupa. Asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai prejos
Nu inseamna ca sunt mai idiot mai sarac in simtire sau intelect.
Nu inseamna ca nu am capacitatea, nu inseamna ca sunt redus ca om. Doar ca timpul meu cu timpul lor nu este acelasi.
Da, imi doresc o normalitate asa cum este ea descrisa ca "sensul vietii" de catre semenii mei. De ce? Pentru ca as vrea sa vad ca zbuciumul meu si eforturile mele de atatia ani nu au fost in zadar. Pana acum, daca ma uit, nu am lasat nimic in urma. Poate ca de aici inainte insa se vor petrece minunile. Si poate ca am avut nevoie de anii astia ca sa pot culmina toata experienta in anii care vor sa vina... Ma simt nebun cu acte in regula uneori, si de o luciditate inspaimantatoare alte ori, de o siguranta de sine fascinant uneori, si atat de puternic senzorial si de necontrolat alte ori...
Fara mine, fara tine, fara ei, lumea in mod clar ar fi mai saraca. Fara nebunia noastra temporara si fara zbuciumul interior afisat fara frica, noi restul nu am reusi sa invatam nimic. Oricum, pana nu suntem aproape de a fi ingropati de vii nu reactionam. Insa se pare ca noi, ca specie, in ultimile decenii incepem sa invatam si din ce experiente traiesc altii. Asta inseamna ca ne-a mai crescut putin coeficientul de inteligenta.
Pana cand am sa vad finalul povestii vietii mele, citesc randurile de mai jos si zambesc..
"Go ahead and cry now,
Just give in to the madness,
The only way to feel your joy,
Is to first feel the sadness..."
"All of the happiness you seek,
All of the joy for which you pray,
Is closer than you think,
Is just one hundred tears away"...
Just give in to the madness,
The only way to feel your joy,
Is to first feel the sadness..."
"All of the happiness you seek,
All of the joy for which you pray,
Is closer than you think,
Is just one hundred tears away"...
In a Vampire World...
by Supradoza
Sunt atatea aspecte ale vietilor noastre...dar noi nu vorbim despre cele mai intunecate.. nu discutam despre chestiile atat de adanc ingropate in mintea noastra, despre lucrurile care le descoperim cu stupoare la noi, care ne sperie, ne fascineaza, ne irita, sau ne bucura uneori....si nu le aducem la suprafata pentru ca este rusinos, promiscuu, kinky, sau ii fac pe ceilalti sa se uite la noi ca la un bolnav mintal, doar ca, ipotetic, ai avea curajul sa faci ce marea majoritate nu face: sa'ti recunosti slabiciunea, ciudatenia, si puterea imginatiei si a intrebarilor.. Acea putere fascinanta a intrebarilor....
Este vorba despre subiectele tabu ale existentei noastre.. de azi, le trantesc pe masa! De ce? Pentru ca ele exista, si ipocrizia nu este sora mea... And I like to dare life! Eu le recunosc. After all, I'm only human!
Astazi este vorba despre o alta latura a mea: cea care vede, constata, nu intelege -> intreaba, intelege -> exploreaza....si provoaca... viata la dialog :)
Weird subject for this day, huh? :)
Azi mi s-au oprit ochii pe o coperta de carte.. Cartile, salvarea mea de la realitate... O poveste despre vii, morti, viata de apoi, sete de sange, pasiune extrema, manipulare, putere, slabiciune, fatal attraction, blood boilig, hormons, well... Overbursting!
Personajele astea din underground, underworld, sau cum vreti voi sa le spuneti... does they exist? Doesn't they?! Eather way... nascocirea asta a noastra, cu radacini in istoria ascunsa a lumii, that gives you the chance to wonder.. to FEEL the thrill.. the energy, the questions inside, how's loosing control ?... how's running on the coridors of dark casles?....Fear? Remember it? Remember what instincts awakens from your deepest corners, that you forgot about?
Cautare, sete de viata, pentru ca sunt disparuti pe vecie si incerca sa reinvie trairi, emotii, sentimente adanc ingropate in gheata... Dorinta de a poseda si domina nascuta din slabiciunea...lipsei de puls?! Sau.. memoria genetica ce pulseaza in venele unui om viu, pe care o piele de diamant rece, crispata, o cauta cu disperarea dulcei amintiri de once upon a time? Senzatia de pierzanie, resurection, dorul de durere, tristete, bucurie, adrenalina de fapt, dorul de adrenalina... dorul de puls! Because they, humans, do have HEARTS! Blood.. Inside their veins, blood is pouring life into a vampire mouth, because its thirst never ends... Thirst of life... Well, vampires of your souls...
Passion, lust, fear, still wondering how would it be like?... Nu v-ati intalnit si voi vampirii vietilor voastre, foarte vii, dar atat de morti pe dinauntru, porniti la vanatoare just for the fun of the game? Nu ati fost si voi, la randul vostru, insetati, odata in viata, de viata? Well, been there, done that... Acest schimb de roluri uneori ma infioara... Viata capata atatea forme de exprimare, ca ramai uneori inlemnit de atat elocventa.. si experimentezi, o data in rolul de tu insuti, si o data in rolul de someone in somebody's life, how is like being, feeling like an 800 years old... Is a real struggle between the evil you, lost you, passionated you, empty you, and the living one inside you... Complex beings we are, aren't we?....
Wondering about life wonders... again, tonight... and is just the beginning of the juney... My wondering jurney.....Ropo chétach cétblíadnach, cech cét diib ar úair..so I could learn..
Sunt atatea aspecte ale vietilor noastre...dar noi nu vorbim despre cele mai intunecate.. nu discutam despre chestiile atat de adanc ingropate in mintea noastra, despre lucrurile care le descoperim cu stupoare la noi, care ne sperie, ne fascineaza, ne irita, sau ne bucura uneori....si nu le aducem la suprafata pentru ca este rusinos, promiscuu, kinky, sau ii fac pe ceilalti sa se uite la noi ca la un bolnav mintal, doar ca, ipotetic, ai avea curajul sa faci ce marea majoritate nu face: sa'ti recunosti slabiciunea, ciudatenia, si puterea imginatiei si a intrebarilor.. Acea putere fascinanta a intrebarilor....
Este vorba despre subiectele tabu ale existentei noastre.. de azi, le trantesc pe masa! De ce? Pentru ca ele exista, si ipocrizia nu este sora mea... And I like to dare life! Eu le recunosc. After all, I'm only human!
Astazi este vorba despre o alta latura a mea: cea care vede, constata, nu intelege -> intreaba, intelege -> exploreaza....si provoaca... viata la dialog :)
Weird subject for this day, huh? :)
Azi mi s-au oprit ochii pe o coperta de carte.. Cartile, salvarea mea de la realitate... O poveste despre vii, morti, viata de apoi, sete de sange, pasiune extrema, manipulare, putere, slabiciune, fatal attraction, blood boilig, hormons, well... Overbursting!
Personajele astea din underground, underworld, sau cum vreti voi sa le spuneti... does they exist? Doesn't they?! Eather way... nascocirea asta a noastra, cu radacini in istoria ascunsa a lumii, that gives you the chance to wonder.. to FEEL the thrill.. the energy, the questions inside, how's loosing control ?... how's running on the coridors of dark casles?....Fear? Remember it? Remember what instincts awakens from your deepest corners, that you forgot about?
Cautare, sete de viata, pentru ca sunt disparuti pe vecie si incerca sa reinvie trairi, emotii, sentimente adanc ingropate in gheata... Dorinta de a poseda si domina nascuta din slabiciunea...lipsei de puls?! Sau.. memoria genetica ce pulseaza in venele unui om viu, pe care o piele de diamant rece, crispata, o cauta cu disperarea dulcei amintiri de once upon a time? Senzatia de pierzanie, resurection, dorul de durere, tristete, bucurie, adrenalina de fapt, dorul de adrenalina... dorul de puls! Because they, humans, do have HEARTS! Blood.. Inside their veins, blood is pouring life into a vampire mouth, because its thirst never ends... Thirst of life... Well, vampires of your souls...
Passion, lust, fear, still wondering how would it be like?... Nu v-ati intalnit si voi vampirii vietilor voastre, foarte vii, dar atat de morti pe dinauntru, porniti la vanatoare just for the fun of the game? Nu ati fost si voi, la randul vostru, insetati, odata in viata, de viata? Well, been there, done that... Acest schimb de roluri uneori ma infioara... Viata capata atatea forme de exprimare, ca ramai uneori inlemnit de atat elocventa.. si experimentezi, o data in rolul de tu insuti, si o data in rolul de someone in somebody's life, how is like being, feeling like an 800 years old... Is a real struggle between the evil you, lost you, passionated you, empty you, and the living one inside you... Complex beings we are, aren't we?....
Wondering about life wonders... again, tonight... and is just the beginning of the juney... My wondering jurney.....Ropo chétach cétblíadnach, cech cét diib ar úair..so I could learn..
Stuck in a moment...
by Supradoza
Cateodata imi vine greu sa ma pornesc sa scriu. Poate pentru ca imi trec atatea prin minte, sau intru intr-un blank profund, oricare dintre cazuri ar fi insa, ambele ma naucesc.
Vad prieteni care sunt inversunati impotriva unor lucruri, dar atat de inversunati ca uita sa mai vada ceva placut in fata ochilor. Nu vad decat aspectele negative la orice ii arati si spui. Nu se mai bucura de lucrurile marunte, si ce mare pierdere pentru ei... Ma doare pentru ei.
Vad alti prieteni care, la varsta mea sau pe aproape, au probleme de sanatate majore. Varii cauze. Sunt prea tineri si prea frumosi pentru asta.. Ma doare pentru ei.
Ma uit la mine cat de nesigur sunt, nu uneori, ci permanent, de viitor. Oare nu suntem noi toti asa? Si toate fricile si temerile mele sunt transpuse in planuri de viitor, de back-up ca sa nu ajung sa etc diverse probleme. Ma inchisteaza toata aceasta stare alerta, de ferire de tot si de toate. Parca sunt haituit de ceva invizibil, care, da, se cheama teama. Si in fuga asta permanenta si in frica asta permanenta nu pot sa traiesc momentul prezent... Si ma doare pentru mine.
A fost o zi a aiurelilor , a plutit deasupra capului meu un nor de confuzie. Habar nu am incotro ma duc si ce fac. Mereu cautam viitorul si ne desenam traictorii. Si daca nu ajungem acolo suferim depresii puternice si dezamagiri. Realismul viitorului se bazeaza pe o analiza profunda a prezentului. Si noi asta uitam. Ne dorim mai mult, si mai mult, pentru ca ne auto-conditionam ca doar asa o sa fim fericiti. Si atingem anumite praguri pe care ne-am dorit sa le atingem, si nu ne mai satisface victoria, si vrem mai mult, pentru ca doar asa o sa fim fericiti. Si nu mai terminam cu conditionarea fericirii. Dar ACUM? Ce ar avea daca acum am goli mintea, si am vedea cat de fericiti am fi sa ascultam tacerea din noi... Ar incepe totul sa mai capete o noima. Asa cum are noima inceperea unui nou tablou pe o panza alba..
Avem nevoie de acea panza alba permanent ca sa putem sa incepem orice, dar fara conditionari si mosteniri ale memoriei proprii..
Am temeri, da. I'm only human.. Dar tot homo sapiens a descoperit ca Universul scrie poezii despre starile tale atat de variate si uneori haotice, si rade uitandu-se cum te chinui fara noima pentru ca nu poti invata niste reguli simple: ca de exemplu carpe diem.
Ma uit din cand in cand, sau mai des in ultima vreme, in jurul meu. In ochii prietenilor mei, in privirile strainilor.. Si caut sa vad momentul ala cand nu mai sunt preocupati de viitor si sunt linistiti.. si sunt acolo cu mine cand vorbesc, si nu le mai trec sapte mii de ganduri pe secunda prin creier, umplandu-l cu mizerii..
Am o perioada de meditatie asupra la tot ce ma inconjoara.. Parca le vad pentru prima oara.. Parca niciodata nu m-am oprit sa observ ca acum. Si ma redescopar in fiecare zi... si cu mirare si extaz cand ma gasesc cu mintea goala... Apoi parca totul are alta perspectiva si se leaga in moduri cu totul misterioase si nebanuite spre calea reusitei...
Cateodata imi vine greu sa ma pornesc sa scriu. Poate pentru ca imi trec atatea prin minte, sau intru intr-un blank profund, oricare dintre cazuri ar fi insa, ambele ma naucesc.
Vad prieteni care sunt inversunati impotriva unor lucruri, dar atat de inversunati ca uita sa mai vada ceva placut in fata ochilor. Nu vad decat aspectele negative la orice ii arati si spui. Nu se mai bucura de lucrurile marunte, si ce mare pierdere pentru ei... Ma doare pentru ei.
Vad alti prieteni care, la varsta mea sau pe aproape, au probleme de sanatate majore. Varii cauze. Sunt prea tineri si prea frumosi pentru asta.. Ma doare pentru ei.
Ma uit la mine cat de nesigur sunt, nu uneori, ci permanent, de viitor. Oare nu suntem noi toti asa? Si toate fricile si temerile mele sunt transpuse in planuri de viitor, de back-up ca sa nu ajung sa etc diverse probleme. Ma inchisteaza toata aceasta stare alerta, de ferire de tot si de toate. Parca sunt haituit de ceva invizibil, care, da, se cheama teama. Si in fuga asta permanenta si in frica asta permanenta nu pot sa traiesc momentul prezent... Si ma doare pentru mine.
A fost o zi a aiurelilor , a plutit deasupra capului meu un nor de confuzie. Habar nu am incotro ma duc si ce fac. Mereu cautam viitorul si ne desenam traictorii. Si daca nu ajungem acolo suferim depresii puternice si dezamagiri. Realismul viitorului se bazeaza pe o analiza profunda a prezentului. Si noi asta uitam. Ne dorim mai mult, si mai mult, pentru ca ne auto-conditionam ca doar asa o sa fim fericiti. Si atingem anumite praguri pe care ne-am dorit sa le atingem, si nu ne mai satisface victoria, si vrem mai mult, pentru ca doar asa o sa fim fericiti. Si nu mai terminam cu conditionarea fericirii. Dar ACUM? Ce ar avea daca acum am goli mintea, si am vedea cat de fericiti am fi sa ascultam tacerea din noi... Ar incepe totul sa mai capete o noima. Asa cum are noima inceperea unui nou tablou pe o panza alba..
Avem nevoie de acea panza alba permanent ca sa putem sa incepem orice, dar fara conditionari si mosteniri ale memoriei proprii..
Am temeri, da. I'm only human.. Dar tot homo sapiens a descoperit ca Universul scrie poezii despre starile tale atat de variate si uneori haotice, si rade uitandu-se cum te chinui fara noima pentru ca nu poti invata niste reguli simple: ca de exemplu carpe diem.
Ma uit din cand in cand, sau mai des in ultima vreme, in jurul meu. In ochii prietenilor mei, in privirile strainilor.. Si caut sa vad momentul ala cand nu mai sunt preocupati de viitor si sunt linistiti.. si sunt acolo cu mine cand vorbesc, si nu le mai trec sapte mii de ganduri pe secunda prin creier, umplandu-l cu mizerii..
Am o perioada de meditatie asupra la tot ce ma inconjoara.. Parca le vad pentru prima oara.. Parca niciodata nu m-am oprit sa observ ca acum. Si ma redescopar in fiecare zi... si cu mirare si extaz cand ma gasesc cu mintea goala... Apoi parca totul are alta perspectiva si se leaga in moduri cu totul misterioase si nebanuite spre calea reusitei...
vineri, 9 decembrie 2011
joi, 3 noiembrie 2011
De ce regreţi trecutul?
De câte situaţii nu ne trezim acum râzând? De câte ori nu ne spunem “ce copil am fost” ,de câte ori nu ne mirăm de reacţiile din trecut, reacţii puerile? De câte ori nu ne spunem ” m-am stresat degeaba… ” !? De toate mai devreme sau mai târziu ajungem să râdem cu jumătate sau cu toată gura… până la urechi.
bla bla ..
- Cum a fost întîlnirea pe nevăzute? îl întreabă un student pe colegul de cameră.
- Nasoală! Tipa a apărut cu un Rolls Royce din 1932.
- Păi asta-i o maşină foarte scumpă. Ce a fost aşa rău?
- Era proprietara originală
S-au identificat patru tipuri de sex:
1. Tragic – Când ai cu cine şi n-ai cu ce.
2. Trist – Când ai cu ce şi n-ai cu cine.
3. Studenţesc – Când ai cu cine, ai cu ce şi n-ai unde.
4. Filozofic – Când ai cu cine, ai cu ce, ai unde, dar DE CE ?
Vise
Timpul este o valoare de sentiment – pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet...
Cei 3 R
Urmează cei trei R: Respect pentru tine, Respect pentru alţii, Responsabilitate pentru toate acţiunile tale.
marți, 1 noiembrie 2011
Fun: Ironia vieţii
Cheltuim atât de mulţi bani pe haine scumpe, dar cele mai bune momente în viaţa sunt cele fără haine.
Prea multi oameni cheltuiesc prea mulţi bani pentru a cumpăra obiecte ce nu le plac, pentru a impresiona oameni pe care nu îi plac!
Prea multi oameni cheltuiesc prea mulţi bani pentru a cumpăra obiecte ce nu le plac, pentru a impresiona oameni pe care nu îi plac!
Sunt o stare, un sentiment….
Sunt o stare…
Şi-atunci cred, respir, mă gândesc, zbor, cânt , mă înfior, privesc, mă arunc, şoptesc, mă înalţ, mă transform, zâmbesc, încerc, mă caut, cobor, tac, plâng, mi-e dor, mă pierd, iubesc, aleg, mă regăsesc, uit, alerg, îmi doresc, simt, tresar, mă emoţionez, ascult, lacrimez, mă zbat, mă sting, vreau, mă aprind, ştiu, răsar, apun, trăiesc mereu, mai mor puţin, râd, strălucesc, greşesc, iert, atrag, îmi amintesc, alin,alint, resping, învăţ, surprind, mă îndrăgostesc,mă frâng…
Şi nu sunt decât o stare, sunt doar un sentiment…
joi, 27 octombrie 2011
Lucruri imposibile
Un creştin fără credinţă,
Tânărul fără dorinţă,
Voi, femei, fără secrete
Şi-nsurat fără regrete!
Tânărul fără dorinţă,
Voi, femei, fără secrete
Şi-nsurat fără regrete!
Bărbaţii şi femeile
Despre ce vorbesc 3 bărbaţi pe o insulă pustie? Sport, maşini şi femei,nu? Dar despre ce vorbesc 3 femei pe o insulă pustie? E simplu, două dintre ele fac echipa şi o bārfesc pe-a 3..
Metafora vieţii …
Cei mai fericiți oameni nu au neapărat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei știu să beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la bază un trecut uitat, nu poți înainta în viață până când nu lași la o parte eșecurile și suferințele din trecut!
vineri, 21 octombrie 2011
Liniste
I’ve learned that no matter what happens, or how bad it seems today, life does go on, and it will be better tomorrow. I’ve learned that you can tell a lot about a person by the way he/she handles these three things: a rainy day, lost luggage, and tangled Christmas tree lights. I’ve learned that regardless of your relationship with your parents, you’ll miss them when they’re gone from your life. I’ve learned that making a “living” is not the same thing as making a “life.” I’ve learned that life sometimes gives you a second chance. I’ve learned that you shouldn’t go through life with a catcher’s mitt on both hands; you need to be able to throw something back. I’ve learned that whenever I decide something with an open heart, I usually make the right decision. I’ve learned that even when I have pains, I don’t have to be one. I’ve learned that every day you should reach out and touch someone. People love a warm hug, or just a friendly pat on the back. I’ve learned that I still have a lot to learn. I’ve learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.
— Maya Angelou
Semne bizare si interpretarea lor stiintifica…
Eu nu cred in asa ceva ...
S-a varsat sarea – o sa te certi!
S-a varsat cocaina – o sa ai halucinatii si vedenii fantasmagorice!
Randunelele zboara foarte jos – va fi ploaie!
Vacutele zboara foarte jos – s-a varsat cocaina!
A plesnit oglinda – O sa vi se intample ceva rau!
A plesnit prezervativul – mai bine plesnea oglinda!
A trecut pisica neagra prin fata – asteptati sa va plesneasca prezervativul, dorindu-va ca mai bine sa fi plesnit oglinda!
Va mananca palma stanga – o sa primiti bani si o sa va manance nasul!
Va mananca palma dreapta – vedeti un dermatolog, aveti raie!
Va mananca nasul – veti da chef, daca v-a mancat palma stanga!
Nu vi s-a deschis parasuta – v-a mancat in fund, mai ales ca v-a crapat si oglinda!
In cautarea linistei ..
Ce poate fi mai placut si mai simplu decat sa fi sincer, totdeauna linistit, impacat cu tine insuti, neavand nici de ce te teme , nici ce inventa ?
Oglinda care nu minte ..
Un cer senin ii asteapta pe toti cei care merg pe calea dreapta, ori care ar fi ea caci viata nu-ti ofera garantia unor vremuri mai bune.
Ati tremurat destul ati indurat destule, probabil unii au scapat pentru ca voi ati dat de prea multe ori testul …Fericirea e o bancnota mare unii o primesc si uita sa mai dea restul
dar e destul pentru toti e mai mult decat poti sa-ti imaginezi ! Si stiu ca vezi lumini lucind in ape verzi care te cheama nu vor decat sa te spele de teama ..
Ati tremurat destul ati indurat destule, probabil unii au scapat pentru ca voi ati dat de prea multe ori testul …Fericirea e o bancnota mare unii o primesc si uita sa mai dea restul
dar e destul pentru toti e mai mult decat poti sa-ti imaginezi ! Si stiu ca vezi lumini lucind in ape verzi care te cheama nu vor decat sa te spele de teama ..
Sub un cer senin,buzele ei nu vor fi pline de venin .. cum au fost altele,iti va sopti iubire
Cu toate faptele , ea va fi cea care n-o sa-ti intoarca niciodata spatele , ia-o in brate si priviti cerul senin si o sa simti ca ai primit tot ce-ti doreai ..
Pentru c-ai tras din greu ca sa le ai !
Cu toate faptele , ea va fi cea care n-o sa-ti intoarca niciodata spatele , ia-o in brate si priviti cerul senin si o sa simti ca ai primit tot ce-ti doreai ..
Pentru c-ai tras din greu ca sa le ai !
miercuri, 19 octombrie 2011
They say .. [ 35 ]
Baby, ain't it funny how you never ever learn to fall
You're really on your knees when you think you're standing tall
Love me for what I am and not for the things I’ve done...
Din punctul meu de vedere, actiunile tale fac parte din ceea ce esti tu. Chiar daca sunt gresite. Sau involuntare
Pentru voi, toti cei care.
Pentru ca sunt foarte multi oameni care au facut parte din trecutul meu (scoala generala, liceu, facultate, viata) si care nu mai fac parte din prezent… si pentru ca am rasfoit ceva poze cu oameni care mi-au fost dragi candva… chiar imi doresc pentru voi sa fiti fericiti/fericite. Pentru ca daca la un moment dat v-am ales sa imi fiti prieteni, indiferent ce mi-a demonstrat timpul petrecut alaturi de voi, inseamna ca ati avut ceva si… desi nici un sfert din voi toti nu vor apuca sa citeasca… imi doresc sincer sa fiti bine. Aveti grija de voi:*!
marți, 18 octombrie 2011
Mereu la suprafaţă
Istoria este povestită pe larg ca fiind o cronică grozavă a unor oameni speciali care fac lucruri măreţe. Dar pentru majoritatea, viaţa nu este alcătuită din momente măreţe, ci din detalii. Şi cu fiecare alegere (ne)însemnată, cu fiecare decizie mică, ne definim pe noi înşine. Suntem sinceri? Suntem loiali? Suntem mândri de noi înşine sau suntem dezamăgiţi de ceea ce am devenit? Rar viaţa este aşa cum ne-am plănuit-o. Neaşteptatul se întâmplă şi ne surprinde cu posibilităţi noi şi încântătoare. Dar, mai devreme sau mai târziu, realitatea ne loveşte în faţă. Nu ne-am fi imaginat vreodată că va trebui s-o luăm de la început. Dar când neaşteptatul se întâmplă, ne adaptăm. Găsim forţă. Mergem mai departe. Eu sper că atunci când viaţa mea nu va decurge conform planului meu, ceea ce e posibil să se întâmple, mă voi putea descurca cu graţie şi putere.
They say .. [ 34 ]
by Supradoza
Si cred c-ar trebui
sa lasi omul in pace atunci cand,in sfarsit,
il intereseaza un lucru si se infierbanta povestindu-ti despre el..
sa lasi omul in pace atunci cand,in sfarsit,
il intereseaza un lucru si se infierbanta povestindu-ti despre el..
[- J.D. Salinger]
De tot râsul
Scufița roșie:
- Bunico, de ce ai ochii asa mari?
- Bunico, de ce ai urechile asa mari?
- Bunico, de ce ai dinții asa mari?
Bunica:
- Hai gata, ca ma enervezi. Pune lupa aia pe masa si cară-te la ma-ta!
Un zgircit suna la 89.89.89…La celalalt capat al firului se aude:
- ..Iubire, bine ai venit, fac tot ce vrei, cum vrei, cind vrei !!!
Zgircitul intreaba:
- Chiar faci tot ce vreau ?
- Da, iubire tot ce vrei, cind vrei, cum vrei.
- Atunci eu inchid si suna-ma tu.
- Bunico, de ce ai ochii asa mari?
- Bunico, de ce ai urechile asa mari?
- Bunico, de ce ai dinții asa mari?
Bunica:
- Hai gata, ca ma enervezi. Pune lupa aia pe masa si cară-te la ma-ta!
Un zgircit suna la 89.89.89…La celalalt capat al firului se aude:
- ..Iubire, bine ai venit, fac tot ce vrei, cum vrei, cind vrei !!!
Zgircitul intreaba:
- Chiar faci tot ce vreau ?
- Da, iubire tot ce vrei, cind vrei, cum vrei.
- Atunci eu inchid si suna-ma tu.
duminică, 16 octombrie 2011
Aritmetica la birou
Patron inteligent + Angajat idiot = productivitate
Patron idiot + Angajat inteligent = promotie
Patron idiot + Angajat idiot = ore suplimentare
Primeşti atât cât oferi!?
~Honore de Balzac~
joi, 13 octombrie 2011
Wallpaper – STOP!
Mi-as face un imens wallpaper cu aceste “indemnari”, poate se prinde zilnic ceva de mine..
Ne jucăm?
Oameni = Mâncare + Somn + Joacă + Muncă
Porci = Mâncare + SomnÎnlocuim factorii și obținem:
Oameni = Porci + Joacă + Muncă Acum, scădem joacă din ambii factori:
Oameni – Joacă = Porci + Muncă
Concluzie: Oamenii care nu înțeleg cum să se joace sunt doar porci care știu doar să muncească.
miercuri, 12 octombrie 2011
They say .. [ 33 ]
I want you to take all the time you need, I don't want to rush you, but I love you. Just take your time. Because when I had to make a choice... I chose wrong
- Grey`s Anatomy
Arta de a ierta!
Cand ma simt jignit, tradat imi asum responsabilitatea si merg mai departe! Nu incerc sa fiu prea aspru cu mine incerc doar sa realizez ce am facut rau in situatia respectiva si decid cum ar fi mai bine sa ma comport. Daca aleg sa tin cactusul in mana in continuare, nu pot sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe mine pentru propria mea durere in viitor,nu?
Toata lumea greseste de aceea incerc sa ma iert pe mine si pe ceilalti pentru ca la urma urmei ne aflam aici pentru a invata! Nu e nevoie sa purtam greutati insuportabile in spate.
Recunostinţa este memoria inimii
Recunoștința înseamnă a deschide BINE ochii și de-a vedea cât de multe primim în fiecare clipă a vieții nostre, nu sunt atât de puține pe cât ne gândim … Recunoștința ne face să apreciem și să recunoaștem acele lucruri (devenite) obișnuite … banale. Aceste “lucruri banale” sunt însă cele pe care le prețuim când nu le mai avem! Un accident poate să ne lase o vreme imobilizați la pat și ne dăm seamă cât de minunate sunt picioarele noastre, cele care ne poartă peste tot!
Vă recomand să citiţi: Naikan – Recunostinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei
Naikan este un cuvânt japonez care înseamnă “privire inăuntru” ori introspecţie. O traducere ar fi ” a se privi pe sine cu ochii minţii”. Este o metodă de autoreflecţie care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, relaţiile noastre şi natura fundamentală a existenţei umane!
La sfârşitul cărţii vă veţi pune trei întrebări:
Ce am primit eu de la oamenii din viaţa mea?
Ce le-am dat eu lor?
Ce necazuri şi probleme le-am provocat?
Este o carte care vă va trezi din nerecunostinţă … [ cine stie cunoaste! :D ]
De tot râsul
Tocmai atunci intra in camera proprietar ul, care-i spune:
- Uite, ti-am gasit pachetul de tigari, l-ai lasat in bucatarie. Acum de-as mai gasi si hamsterul, ca nu e pe nicaieri..
duminică, 9 octombrie 2011
Legile lu’ S.
-Numărul zâmbetelor unui om e invers proporţional cu sinceritatea lui
-Cel cu care bârfeşti astăzi e duşmanul tău de mâine
-Turnătorii vor avea întotdeauna de câştigat în viaţă. Poate bani, poate putere, niciodată prieteni
-Dacă optimistul e un prost fericit, atunci pesimistul e un prost deprimat
-Prietenii ar trebui să fie precum miezul de nucă, din ce în ce mai dulce. Restul e doar
coajă, care la început te murdăreşte, pentru ca mai apoi să nu ştii cum să scapi de ea
Quote for this week
Noi nu voim să trăim, nici să murim. Ne stăpâneşte dezgustul de viaţă şi frica de moarte...
- [ Seneca
They say .. [ 32 ]
Schimbandu-i pe oameni, timpul nu modifica
imaginea pe care le-am pastrat-o..
imaginea pe care le-am pastrat-o..
[In cautarea timpului pierdut - Marcel Proust]
joi, 6 octombrie 2011
Româneşte – De tot râsul
intrarea in Palatul Cotroceni.
Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
- As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
- Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in
Palat.
A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul Cotroceni si
se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
- As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
- Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci
nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa.
A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in Palatul Cotroceni si se
adreseaza aceluiasi ofiter:
- As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
- Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti
cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai
are resedinta aici. Nu intelegeti?
- Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si
ii spune batranului:
- Atunci ne vedem maine, domnule!
Ce este o manea?
Maneaua = virus purtat de undele sonore care atacă încet dar sigur creierul şi provoacă halucinaţii de grandomanie. Se transmite direct prin telefoanele mobile şi discotecile de cartier sau,mai rău, din gură în gură.
Pacienţii manifestă o crestere a valorii (în ochii lor-efect invers în ochii altora), o creştere a greut[ţii datorată aurului fals de la gât, hainele lor devin lucioase şi albe cu înscripţii gen “Harrison” sau “Cortez” iar pantofii se lungesc inexplicabil. (încă mai trebuie studiat fenomenul)!
Lămuriţi?
miercuri, 5 octombrie 2011
They say .. [ 31 ]
Damon Salvatore: Any luck?
Elena Gilbert: There's nothing in here about Katherine that we don't already know.
Damon Salvatore: Aww man! You know it's a bummer that we aren't friends anymore because I can tell you what I know.
Elena Gilbert: Now who's' manipulating who?
Elena Gilbert: There's nothing in here about Katherine that we don't already know.
Damon Salvatore: Aww man! You know it's a bummer that we aren't friends anymore because I can tell you what I know.
Elena Gilbert: Now who's' manipulating who?
Cum…
„Cum poți să nu mergi acasă de Paște?”
„Cum poți să nu te căsătorești cu ea după 10 ani?”
„Cum poți să te căsătorești cu ea după un an?”
„Cum s-a hotărât mama ta să facă încă un copil la vârsta asta?”
„Cum poți să nu simți cutare?”
„Cum poți să faci aia?”
„Cum poate să nu îți placă ailaltă?”
Cunoaștem oamenii și fraze de genul…
Cum?
Încă mă mai miră cum unii chiar nu înțeleg că suntem diferiți, că avem gusturi diferite, că urâtul unuia e frumosul altuia și ce emoționează pe unul până la lacrimi îl lasă rece pe celălalt.
Aud întrebările și mirările alea la tot pasul, adresate mie sau altora.
Fără a fi teribilist, nu am dorința de a fi în rând cu lumea; vreau să fiu în rând cu mine, nu să fac chestii doar pentru că 99% din populație crede că așa e bine. Încerc de fiecare dată când îmi expun părerea să subliniez că nu vreau anumite chestii pentru mine și atât; poate pentru alții e perfect (și poate de asta îmi sar în cap), dar dacă mie nu îmi place?
Nu numai mie mi se întâmplă… viața e plină de oamenii care nu concep altceva decât adevărul și gustul lor; și mai ales argumentele lor… de parcă viața o fi având vreo lege scrisă undeva, un 1+1=2. 1-ul care e trecutul tău nu e ca trecutul meu… iar 1-ul care e personalitatea ta, nu e personalitatea mea. Așa că avem 2-uri diferite.
—————————————————————————————————————————–
Ei se miră, eu mă mir… măcar e ecuația completă. Suntem toți mirați și nu ne înțelegem unii pe alții.
Iar apoi… apoi începem să ne judecăm…
Dar lăsăm judecata mai spre altă dată…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)