Când nu mai ai vise… ce mai ai?

Alegerile sunt un lucru extrem de dificil pentru mine.  Uneori iau decizii de moment, pe care, de cele mai multe ori, le regret. Alteori analizez cu atenţie fiecare variantă în parte. Deseori, habar n-am ce vreau de fapt. Dar absolut întotdeauna… am ales calea cea mai grea. Da… ştii ce vreau să spun, drumul ăla mai lung, mai plin de obstacole, mai greu de străbătut. Fac treaba asta aproape inconştient. Nu ştiu după ce mă ghidez, dar e evident că nu după raţiune. Iar vocea ei o aud, aproape ţipând, de fiecare dată când am de ales. O aud mereu, dar, aparent, n-am ascultat-o niciodată.

Dacă m-aş fi lăsat ghidat de raţiune, probabil că aş fi făcut alt liceu… altă facultate, aş fi iubit oameni uşor de iubit.

Acum aş fi avut altă viaţă. Mai uşoară… nu neapărat mai fericită. Aproape toţi din jurul meu au încercat de-a lungul timpului să mă convingă că ceea ce fac e greşit, absurd, periculos şi că nu mă voi alege decât cu neuroni omorâţi înainte de vreme, cu inima frântă şi cu visele spulberate. Că e inutil să-mi complic viaţa aiurea. I-am auzit de atâtea ori spunându-mi “să nu am aşteptări”, încât mi-e greaţă de expresia asta. Nu i-am ascultat. M-am gândit şi la opiniile celorlalţi, dar în final am făcut cum am vrut.

Iar dacă, de data asta, n-o să pot… întotdeauna există şi a doua variantă. Varianta simplă pe care n-am vrut-o înainte.

Întotdeauna am ţintit sus şi asta doar pentru că aşa mi-a dictat inima. Şi inima are dreptate. Nu mi-a părut rău deloc, pentru că de cele mai multe ori, mi-am atins toate visele… chiar dacă pe unele doar cu vârful degetelor. Aşa că, ba da, să ai aşteptări. Nu încerca să te scuteşti de posibile dezamăgiri. Nu rămâne o persoană mediocră. Şi ce dacă nu reuşeşti din prima. Întotdeauna mai poţi încerca, nu? Ai vise mici… ai realizări mici. Nu-i mai lăsa pe alţii să-ţi spună că nu poţi. Poţi.

“The heart wants what it wants. It forces us to act when reason dictates otherwise, it tears down walls, breaches boundaries, and for better or worse, it leads us to places that the head… would never go”