Despre mine… altfel

Sunt sigur că doar citindu-mi blogul, n-ai cum să înţelegi ce fel de om sunt. Probabil că nu m-ai “citi” complet nici dacă mi-ai fi părinte, frate sau prieten apropiat. Singurii care ştiu, sunt cei ca mine. Parcă aş vorbi despre o specie extraterestră şi, deseori, cam aşa mă simt printre alţii. Multă vreme mi-am urât firea. De multe ori am încercat să mă schimb. Blogul ăsta a fost deseori martorul amăgirii mele.  M-am minţit, am încercat să par ceva ce nu sunt tocmai din dorinţa de-a deveni, într-o bună zi, omul capabil să trăiască cot la cot cu restul lumii.

Asta până când a devenit prea evident faptul că eu nu mă încadrez în niciun tipar. Că lumea mea nu e aceeaşi cu lumea pe care o cunosc cei mai mulţi dintre voi. Durerea mea e mai mare, lacrimile mai multe, emoţia mai intensă, iubirea mai… totală. Calităţile mele se bat mereu cap în cap cu defectele. Nu încerca să mă înţelegi, pentru că n-ai reuşi niciodată să te pui în locul meu. Nu te aştepta să reacţionez la fel cum ai face-o tu.

Sunt atât de complicat, încât de obicei, nici măcar eu nu reuşesc să mă înţeleg. Şi totuşi sunt conştient că lumea mea e superbă. Că aici se găsesc atâtea lucruri care au dispărut demult din sufletele altora. Că norişorul pe care plutesc eu e mult mai solid decât pământul  de care se ţin oamenii atît de legaţi, în ziua de azi.

În ultimii doi ani am întâlnit câţiva oameni pe care i-am simţit, din prima clipă, aproape de sufletul meu. Sunt cumplit de puţini, dar sunt persoane care aduc ceva în plus lumii ăsteia. Oameni care ies din tiparele obişnuite şi îşi fac loc în suflete. Oameni care au ceva special, diferit. Oameni de la care înveţi despre tine.

Poate că în ochii multora voi rămâne mereu copilul prostuţ şi visător care trebuie îmblânzit şi adus cu picioarele pe pământ. Mulţi vor continua să-mi judece comportamentul după regulile şi tiparele proprii. Puţini mă vor înţelege cu adevărat. Şi mai puţini vor primi ce le ofer. Aproape nimeni nu va şti să mă aprecieze. Dar n-am de gând să renunţ să cred în mine.

Încă sper că, într-o bună zi, oamenii vor începe să creadă în dimineţi şi în curcubee, în vise şi speranţe, în iubire şi în zâmbete adevărate, în îmbrăţişări sincere şi în… bine.

Într-o zi îţi voi arăta lumea mea, iar dacă îţi place… eşti binevenit să rămâi ..