“Era prea multă dragoste. Prea mare, prea complicată, prea confuză, riscantă, fecundă, dureroasă. Atâta cât puteam da eu, mai mult decât trebuia. De aceea s-a şi rupt. Nu s-a epuizat, nu s-a terminat, n-a murit, doar s-a rupt, s-a prăbuşit ca un turn prea înalt, ca un pariu prea mare, ca o speranţă exagerată.”
(”Castele de carton” – Almudena Grandes)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu