E ok să doară. E absolut normal să nu fi bun de nimic o vreme. Plângi dacă simţi nevoia. Nu te inchide în tine. Nu încerca să demonstrezi lumii că nimic nu e în stare să te doboare. Oamenilor nu le pasă, oricum.
Atunci când încerci să sufoci orice sentiment care îţi ocupă sufletul, nu faci decât să-i prelungeşti existenţa. Dacă nu-l dai afară, va rămâne mereu acolo, în stare latentă, aşteptând ocazia perfectă să izbucnească. Iar când o face… răneşti oameni, distrugi inimi, zgârii retina ochilor care te-au privit cu atâta dragoste cu câteva minute înainte.
Poţi să faci pe invincibilul cât vrei. Poţi să ridici zeci de ziduri între tine şi restul lumii. Poţi să râzi de orice nenorocit cu inima frântă care n-a ştiut să se prefacă că nu-i pasă, aşa cum ştii tu să o faci. Zi de zi. Oră de oră. Şi parcă ai obosit…
Lasă-ţi timp. Acceptă că doare. Cât doare. Altfel… vei ajunge plin de frustrări, de neajunsuri, de spaţii goale. Spune “adio”, dar fă-o aşa cum trebuie, asigurându-te că n-a rămas nimic neconsumat. Că nu mai ai nevoie să priveşti înapoi. Abia atunci trece durerea... Pentru că…iubirea rămâne mereu !. Atunci când e adevărată....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu