Ti-as vorbi despre mine... Cum faceam candva, odata.. Sa-ti mai povestesc ce-am mai facut, sa te mai bat putin la cap cu cine m-a mai enervat si cu clasicele mele nemultumiri. Stiu, mereu am fost genul de persoana nemultumita de cei din jur.. Mereu am avut asteptari prea mari de la cei din jur, mereu am fost ala “mic si fraier”, care credea ca lumea e buna si toti ne iubim. …
Ti-as vorbi si punct. In ideea ca ne-am preface ca inca ne mai straduim sa ne descoperim; in ideea ca inca ne-am mai dori sa ne descoperim si verdictul n-ar fi fost deja dat, Pentru ca stiu: vorbesc mereu si scriu doar despre stari, sentimente, relatii, furtuni, curcubee si ploi intre Oameni. Imi place grozav sa pretind ca parca le-as fi trait pe toate … doar pretind. Paleta mea de experiente (fericite sau nefericite) din trecut e limitata ,nu am facut exces de iubiri sau prietenii, pentru ca stilul meu e “putin si intens”. Sau, altfel spus, putini oameni care au contat, dar pentru care mi-am permis si mi-am dorit sa visez mult.
Sunt furtunos si, involuntar, imi creez furtuni in relatiile mele cu Oamenii. Imi pare rau pentru tine daca nu ti-au placut micile mele furtuni, dar .. cum sa zic .. cam asta mi-e sistemul de operare. Putin si intens; dupa furtuna, primesti intens. Asa e, refuz sa ma multumesc cu putin si, desi nu stau cu mainile in san sa astept “intens”-ul, nu-mi iese mereu totul asa cum mi-am dorit. Ti-as vorbi despre asta, totusi; despre cum am crezut eu ca, odata si odata, ne vom amuza de incercarile mele haioase de a face totul mai intens. Sunt furtunos si traiesc intr-o lume excesiv senzoriala; materialul pentru mine e doar ca suport – sa ne permita sa ne vedem “de-ale simtitului” in liniste si pace.
Ti-as vorbi despre cum imi place sa ma umflu in pene si sa par dur... Vorba aceea .. parca asa e barbatul secolului XXI, nu? Mi-ar placea sa cred ca stii ca nu-mi place sa ma iau dupa clisee si dupa turma, in general … Nu cred in etichete, stampile sau reguli … deci nu cred in falsele teorii `` d`ale ratatilor`` care “dau bine”. Ti-as vorbi despre cum imi place sa nu fiu eu ala care face mereu regulile. Despre cum imi place sa stiu ca pot copilarii langa sufletele mele dragi, pentru ca stiu ca ma las in custodie unor “maini bune”. Despre cum nu-mi doresc sa dau ordine celor din jur sau sa le impun comportamente “acceptabile” sau “inacceptabile”, despre cum am ajuns sa pretuiesc enorm spontaneitatea si iesirea din tipare.
Ti-as vorbi despre amintiri frumoase pe care le-am strans in `ceva timp` Despre cum, pas cu pas, acei putini oameni cu care mi-am permis sa simt si sa traiesc intens au avut un cuvant de zis. Si m-au schimbat unii in bine, altii in rau. Aprecierile sunt relative, pentru ca timpul ne mai muta de-o parte si de alta a oglinzii (sus-jos, lumina-penumbra).
Am invatat, oricum, ca mai devreme sau mai tarziu voi privi cu ochi buni pana si ultima furtuna (dupa care n-a mai urmat nimic – nici un curcubeu).
Totusi, ti-as vorbi despre mine ca sa ma asigur ca n-am trecut unii pe langa altii inutil. Poate ca n-am reusit sa-mi ating scopul si sa te schimb cumva … in vr`un fel nu stiu .. sau ceva :-?? (de ce de-o vreme incoace toate conceptele mi se par relative?!), dar m-as bucura sa stiu ca esti constienta ca ai fost una din putinii oameni cu si alaturi de care mi-am permis la un moment dat sa simt, sa traiesc si sa visez intens.!
Ti-as vorbi, dar e cam tarziu pentru asta, poate nu e momentul sau a fost si nu mi`am dat seama ….. Asa ca iti scriu, sperand ca ai sa-ti faci rabdare sa citesti pana la capat. Candva, intr-o zi oarecare.... Si daca ai inteles macar ideea textului asta banal sper sa`ti fi furat si un zambet : D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu