About Life ..

Cum se face ca de cele mai multe ori persoana care ar trebui sa te cunoasca, daca nu cel mai bine, ci macar pe jumatate, este cea care te dezamageste uneori in moduri copilaresti si dureroase? De cele mai multe ori cand ai nevoie de cineva care sa fie acolo langa tine, persoana respectiva pica cu desavarsire acest test al vietii. Si ajungi sa te intrebi si sa`ti doresti sincer sa apara cineva care ar ramane langa tine no matter what. Oricat de handicapati emotionali am fi, toti meritam intelegere, mai ales in momente cruciale ale vietii.

N`am fost niciodata bun la a`mi lua la revedere de la oameni. De multe ori am preferat pur si simplu sa dispar si sa las timpul sa`mi stearga urmele. Dar asta nu e valabil atunci cand ceilalti dispar din viata mea. Am prostul obicei de a ma agata de oameni. De multe ori, chiar de persoanele nepotrivite din mai multe puncte de vedere. Si continui sa vad un ceva acolo unde ramane praful amintirilor. Stiu ca e bine sa privesti numai inainte, dar sunt momentele alea.. tampite in care ti se face un dor care`ti sfasie fiecare particica din tine. In momente ca alea las tot si ma avant in visari tembele. Cum ar fi fost daca…

Niciodata nu mi`a placut sintagma asta, tocmai pentru ca de cele mai multe ori am riscat,ca sa nu ajung in situatia in care sa ma intreb. Si nu e ca si cum as fi o persoana care sa filosofeze prea mult. Viata e simpla. E alcatuita din alegerile pe care le facem in fiecare zi intre bine si rau, intre suflet si pacat, intre Dumnezeu si ceilalti. Complicatiile le aducem cu noi, dintr`o prostie idiotica. Ne petrecem mai mult de jumatate din viata alergand dupa idiotenii care nu ne ajuta cu nimic. Uitam de nenumarate ori de sufletele noastre si de bucuriile pe care ar trebui sa ni le aducem prin cele mai simple momente.

E ca si cum am trai toata viata nespalati, plin de bube, zgaibe, paraziti si altele. Si intr`o buna zi ne dam seama ca trebuie sa ne spalam. Si apoi uitam iar. Cam asa e si cu sufletele noaste. Le ignoram cu desavarsire o viata intreaga… si spre final ne amintim ca exista si ele si ca ar trebui sa facem ceva. Ne ducem de cateva ori la biserica, ne spovedim, ne impartasim si ne asteptam sa plecam direct in Rai dupa aia. Dar nu e chiar asa.

Stiu ca intr`o lume care e invadata de tehnologie si fals ceea ce scriu eu acum pare o gluma buna. Dar uita`te in adancul tau si intreaba`te: Daca ai muri maine, ai fi pregatit? Si daca da, pentru ce?

Viata nu e complicata, nu e urata, nu e rea. Oamenii sunt si o fac sa fie asa. Inventam roboti care imita oamenii. Asta ma ingrozeste. Pentru ce avem nevoie de asa ceva?! Fabricam virusi in laboratoare si le dam drumu in aer asteptand sa vedem ce se intampla. Lasam tari sa moara de foame ca sa castigam aur sau petrol. Distrugem o planeta pentru distractia proprie. Si dupa aia se intreaba ce face Dumnezeu? Pai ce sa faca… se ingrozeste cand vede ce se intampla. Si`s multi aia care incearca sa schimbe ceva, dar evident ca nu destui.

Respiram acelas aer, dar evident ca nu suntem toti la fel. Dar mi`as dori sa incercam sa fim mai buni. Nu doar in teorie. Eu admir fata care nu e ca celelalte [ nu trebuie sa fi doar fata , trebuie sa fi mai mult de atat , sa fi speciala ... ] si iubesc fiecare clipa de fericire senina de care am parte!