Uneori, când mă mai uit pe Facebook şi văd profilele oamenilor pe care i-am cunoscut de mult, mă apucă melancolia...…E, oarecum deprimant, tre’ să recunoaştem, şi după ce mă ia melancolia, încep să mă oftic. Na, aşa e când tre’ să iei singurel totul de la zero. Lucrurile se mişcă un pic mai greu decât în cazul ălora care primesc suport din diferite părţi. Dacă mai adaugi la asta şi un pic de standard deja poţi să-ţi iei adio de la ritmul normal al vieţii...
Şi după ce trec prin toate gândurile astea, ajung într-un alt stadiu. Ăla în care mă simt mândru de mine…
De ce ? ... pentru că în felul meu sunt diferit ! 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu