Niciodată n-am ştiut să-mi iau rămas bun. Nu ştiu să fac asta deloc şi nu ştiu dacă o să învăţ s-o fac vreodată. E o chestie prea dureroasă pentru mine, indiferent de situaţie. Întotdeauna mi-a ieşit prost.
Acum ceva timp am pierdut o persoană pe care am iubit-o mult. Şi mi s-a oferit şansa să-mi iau rămas bun, dar n-am fost în stare să fac asta. . Toată lumea a fost lângă ea, mai puţin eu. Am dezamăgit-o, ştiu că m-ar fi vrut acolo cu ea. Mă gândesc des la asta. Mă gândesc că a plecat supărată pe mine, cu toate că e greu de crezut că nu m-a înţeles măcar puţin cât de mult ţin eu la ea ...
Urăsc să mă despart de persoanele dragi. Am pierdut prieteni, de care încă mi-e dor. De fiecare dată când mă îndepărtez de cineva, mă gândesc la asta ca la ceva temporar. Mă gândesc că va veni momentul în care îmi va simţi lipsa şi va realiza că having me around era destul de plăcut. Dar lucrurile astea nu se prea întâmplă. Oamenii uită. Îşi fac alţi prieteni şi nu-şi mai amintesc că ai fost şi tu printre ei la un moment dat. Şi e păcat, pentru că fiecare relaţie pe care o ai cu o persoană e diferită. Şi întotdeauna fiecare prieten de-al tau are ceva special, diferit de ceilalţi.
Întotdeauna vor rămâne cuvinte nespuse, pentru că majorităţii dintre noi le e teamă de sfârşit. Avem impresia că dacă nu-i spunem pe nume, e tolerat mai uşor şi nu provocăm prea multă durere.
Eu oricum am ţinut mult la oamenii care mi-au fost prieteni şi încă mai ţin chiar dacă azi nu-i mai pot numi la fel. Pentru că doar ea avut ceva special pe care ştiu că nu o so mai întâlnesc în nimeni alta ..miss u :|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu