În vis, azi-noapte, eram într-o casă părăsită, cu multe camere, ticsite de mobile. Afară, o lună plină lumina o parte de pădure. Treceam din cameră în cameră, fără să ajung nicăieri. Nu găseam nici o ieşire din clădire. La un moment dat, am vrut să forţez o fereastră. Noaptea de afară a dispărut şi am văzut un soare roşu, înălţându-se din mare, ca într-un început de lume. Cineva din spate mi-a şoptit: “Ar trebui să fugi”. Asta şi fac. Încerc să fug. În definitiv, nici nu-i de mirare.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu