by Supradoza
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceeaşi lume grăbită, aceleaşi feţe băgate în pământ. Văd aceeaşi fugă către sfârşit. La sfârşit cerşim timp, pentru că realizăm că am lăsat timpul să treacă pe lângă noi. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceiaşi copii cu o copilărie mult prea tristă pentru sufletul lor. Văd aceiaşi părinţi capabili să ofere copiilor lor doar coşmaruri, visele sunt mai scumpe. La sfârşit vedem doar începutul care nu l-am vrut niciodată. Vedem timpul care a trecut pe lângă noi lăsând urme. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceiaşi copii care rămân prea devreme fără un părinte. Văd aceeaşi durere capabilă să te dărâme în fiecare zi. E prea grea pentru un copil, dar nu imposibilă. La sfârşit vedem aceeaşi tristeţe în ochii care a lăsat răni adânci în suflet. Vedem că timpul a trecut pe lângă noi şi nu a vindecat nimic. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceleaşi zâmbete triste pe feţe fericite. Văd acelaşi teatru jucat pe străzile vieţii. Vedem că timpul a fost doar un spectator, şi la sfârşit a aplaudat trecând pe lânga noi. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceleaşi prietenii care se leagă din interes. Văd aceleaşi noduri care împiedică încrederea. Văd aparenţele ascunse perfect sub măsţi. Şi la sfârşit vedem că timpul era şi el sub o mască şi a dat-o jos trecând pe lângă noi. Şi a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănari. Văd doar aceleaşi plecări care îngroapă dorul de viu. Văd aceleaşi fapte, suflet pentru suflet până rămânem morţi în faţa sorţii. Şi la sfârşit vrem să ne întoarcem, dar timpul nu se întoarce, doar trece pe lângă noi. Şi a trecut cu zâmbetul pe buze
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceiaşi copii cu o copilărie mult prea tristă pentru sufletul lor. Văd aceiaşi părinţi capabili să ofere copiilor lor doar coşmaruri, visele sunt mai scumpe. La sfârşit vedem doar începutul care nu l-am vrut niciodată. Vedem timpul care a trecut pe lângă noi lăsând urme. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceiaşi copii care rămân prea devreme fără un părinte. Văd aceeaşi durere capabilă să te dărâme în fiecare zi. E prea grea pentru un copil, dar nu imposibilă. La sfârşit vedem aceeaşi tristeţe în ochii care a lăsat răni adânci în suflet. Vedem că timpul a trecut pe lângă noi şi nu a vindecat nimic. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceleaşi zâmbete triste pe feţe fericite. Văd acelaşi teatru jucat pe străzile vieţii. Vedem că timpul a fost doar un spectator, şi la sfârşit a aplaudat trecând pe lânga noi. Şi el a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănări. Văd doar aceleaşi prietenii care se leagă din interes. Văd aceleaşi noduri care împiedică încrederea. Văd aparenţele ascunse perfect sub măsţi. Şi la sfârşit vedem că timpul era şi el sub o mască şi a dat-o jos trecând pe lângă noi. Şi a trecut cu zâmbetul pe buze.
Nu mai văd diferenţe. Nu mai văd asemănari. Văd doar aceleaşi plecări care îngroapă dorul de viu. Văd aceleaşi fapte, suflet pentru suflet până rămânem morţi în faţa sorţii. Şi la sfârşit vrem să ne întoarcem, dar timpul nu se întoarce, doar trece pe lângă noi. Şi a trecut cu zâmbetul pe buze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu