Recunoștința înseamnă a deschide BINE ochii și de-a vedea cât de multe primim în fiecare clipă a vieții nostre, nu sunt atât de puține pe cât ne gândim … Recunoștința ne face să apreciem și să recunoaștem acele lucruri (devenite) obișnuite … banale. Aceste “lucruri banale” sunt însă cele pe care le prețuim când nu le mai avem! Un accident poate să ne lase o vreme imobilizați la pat și ne dăm seamă cât de minunate sunt picioarele noastre, cele care ne poartă peste tot!
Vă recomand să citiţi: Naikan – Recunostinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei
Naikan este un cuvânt japonez care înseamnă “privire inăuntru” ori introspecţie. O traducere ar fi ” a se privi pe sine cu ochii minţii”. Este o metodă de autoreflecţie care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, relaţiile noastre şi natura fundamentală a existenţei umane!
La sfârşitul cărţii vă veţi pune trei întrebări:
Ce am primit eu de la oamenii din viaţa mea?
Ce le-am dat eu lor?
Ce necazuri şi probleme le-am provocat?
Este o carte care vă va trezi din nerecunostinţă … [ cine stie cunoaste! :D ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu